de Mihai Buracu
Editura Manuscris, Pitești, 2019, 408 pagini, 30 lei
Ediția definitivă a memoriilor lui Mihai Buracu (1930-2011), însoțite de o selecție a poeziilor și articolelor sale de după 1990. Spre deosebire de majoritatea operelor de profil, importante în primul rând ca mărturii, cartea are o dublă valoare, testimonială și estetică, determinată de formația de literat a profesorului de limba și literatură română. Studiul introductiv semnat de Alin Mureșan, îngrijitorul ediției, încadrează memoriile autorului cu informații biografice esențiale, centrate în jurul arestării și anchetării sale, respectiv a urmării informative de după eliberarea din închisori.
După 3 ore de bătaie neîntreruptă şi chinuri insuportabile suntem puşi în poziţia de meditaţie pentru a redacta denunţurile, textele „demascatoare“. Scriem fiind îmboldiţi cu bâta şi cu ranga, cu înjurături şi scuipături în fiecare oră a zilei şi a nopţii şi trebuie să denunţăm orice ar putea fi credibil despre vinovăţiile apropiaţilor noştri: prieteni, rude de sânge şi de credinţă. Tăbliţa de săpun devine martorul acestor fărădelegi. Săpunul menit să spele murdăreşte acum totul. Aş plânge, dar lacrimile îi aţâţă pe cei care ne veghează suferinţa. Aş plânge până la împlinirea dorinţei arzătoare de a-mi găsi sfârşitul. Nimic nu poate ostoi această unică dorinţă: moartea, cu toate consecinţele ei. Demonii foamei hăcuiesc din ceea ce am fost cândva. Îmi fac o disecţie pe viu cu bisturiul amintirii.
Mihai Buracu
