de Constantin Vasilescu (coord.), Clara Mareș, Florin S. Soare, Alin Mureșan, Constantin Petre
Editura Litera, București, 2022, 736 pagini, 99.99 lei
Prima parte a volumului, „Morfologia (ne)vinovăției”, reunește nouă studii consistente menite să ofere o imagine de ansamblu a destinului generic al femeilor intrate în malaxorul represiunii comuniste. Ea cuprinde informații despre sistemul penitenciar în ansamblu, despre închisorile rezervate femeilor și traseul care conducea la ele (urmărire, arestare, anchetă, proces), dar și câteva studii de caz tematice (femei condamnate pentru crime de război, incidente în legătură cu colectivizarea agriculturii, trecerea frontierei). Pe baza documentelor de arhivă în mare parte inedite, sunt reconstituite poveștile spectaculoase a zeci de femei, în marea lor majoritate necunoscute publicului larg, reunind atât instantanee ale demnității, cât și ipostaze ale cedării ori compromisului.
„Alfabetul detenției feminine”, pe de altă parte, este radiografia cea mai bine documentată și cea mai completă de până acum a dimensiunii represiunii împotriva femeilor. Dicționarul cuprinde microbiografiile celor 3.753 de deținute identificate în arhive, dar și o foarte consistentă anexă foto-documentară, care ilustrează la propriu suferința la genul feminin. Dincolo de utilitatea de instrument de lucru a acestei părți secunde, sensul său este unul eminamente etic, de rememorare a celor care au avut de suferit din cauza comunismului.
Primul merit pe care l-aș menționa despre cartea pe care tocmai o țineți în mână este acela că ea există. Faptul de a fi fost elaborată, deoarece să spun că a fost scrisă este insuficient, ne semnalează că, la peste treizeci de ani de la căderea regimului, comunismul n-a încetat să preocupe oamenii și instituțiile, pe cercetători și pe cititori. Și că istoriografia, morfologia, anatomia și funcționarea mecanismelor acestui tip de societate totalitară, adică represivă în toate componentele ei, obsedează spiritele în maniera unei traume încă nevindecate, a unui trecut care nu trece.
Doina Jela
Pentru ca această morfologie a (ne)vinovăţiei să fie pe cât de amplă, pe atât de originală, ne-am îndreptat de multe ori atenţia asupra anonimelor care au fost victime ale comunismului, ori s-au aflat în ipostaze şi mai complexe decât atât. Dat fiind că femei precum Elisabeta Rizea sau Lucreţia Jurj, de pildă, sunt deja personaje consacrate ale rezistenţei anticomuniste, am încercat să descoperim şi să le alăturăm alte biografii, asemănătoare sau diferite. Ne-am străduit să completăm universul represiunii comuniste cu nume, date şi subiecte noi. Acum, la final de călătorie, credem că aşteptările ne-au fost împlinite, iar revelaţia cercetării a fost uimitoare.
Autorii
