Articol publicat în Bihoreanul de Adriana Totorean
CURIOȘI. La deschiderea expoziției au participat zeci de orădeni, de la foști deținuți politic la adolescenți născuți în libertate. Atât de numeros a fost publicul încât prezentarea expoziției s-a ținut în holul Muzeului din Cetate, iar vizitatorii au văzut-o ulterior.
În vremuri tulburi, precum cele prin care trece România acum, rememorarea trecutului este o datorie. Bihorenii pot afla, vizitând o expoziție recent deschisă în Muzeul orașului Oradea, despre torturile la care au fost supuși tinerii care s-au opus comunismului, unii fără să-și dea seama, ajunși din acest motiv în închisoarea din Pitești, victime ale unei „reeducări” care i-a forțat să se transforme la rândul lor în călăi ai propriilor colegi de suferință.
În premieră, sunt prezentate și numele a 11 bihoreni care, fără voia lor, au fost parte din „experimentul Pitești”, nume scoase la lumină de un istoric orădean.
Mărturii din trecut
Nu întâmplător, expoziția „Fenomenul Pitești. Adevărata față a comunismului în România” a fost deschisă pe 6 decembrie, dată la care s-au împlinit 75 de ani de la demararea acestui nefast experiment de inspirație sovietică. Odată încarcerați, tinerii anticomuniști erau supuși unor torturi groaznice și apoi transformați în călăii colegilor de celule. Experimentul a început în 1949 și a durat până în 1952, timp în care în închisoare au ajuns 603 deținuți.
„Am ales numele expoziției pentru că în societate există o nostalgie crescută față de regimul comunist și ne-am gândit că ar trebui să arătăm cum era comunismul de fapt”, spune Maria Axinte, fondatoarea Memorialului Închisoarea Pitești, un muzeu privat amenajat în incinta fostului penitenciar.
Expoziția cuprinde obiecte din celule și informații explicative. „Sunt lanțurile cu care au fost legați deținuții la mâini și picioare, paturile în care au fost obligați să stea nemișcați, ușile pe sub care au respirat când nu mai aveau aer în cameră”, exemplifică ea.
Dopați cu tortură
Ajunsă pentru întâia oară la Oradea, expoziția aduce la lumină, în premieră, numele unor bihoreni care au fost victime ale sinistrului experiment. Le-a aflat Alin Mureșan (foto), un istoric orădean considerat cel mai mare cercetător în „fenomenul Pitești”, autor a două cărți pe această temă și scenarist al filmului documentar „Demascarea”, cu mărturii ale unor victime.
„Am identificat 11 persoane din Bihor care au ajuns în închisoarea Pitești”, spune istoricul. Pentru fiecare a întocmit scurte biografii, afișate acum în expoziție: unii au fost închiși pentru că erau legionari, alții au „greșit” susținând Partidul Țărănist sau au fost prinși încercând să treacă fraudulos granița în Ungaria.
„Un tânăr obișnuit”
Printre deținuții de la Pitești s-a numărat și Grigore Romanescu, născut la Iași în 1928, dar ajuns elev la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea și arestat la 20 de ani. „Era un tânăr obișnuit, cu nevoi materiale. Să nu uităm că vorbim de anii de imediat după război, când România s-a redresat foarte greu, din mai multe motive, reparațiile către Uniunea Sovietică fiind unul dintre ele, pentru că le-am plătit de vreo 5-6 ori”, explică Alin Mureșan.
În 1949, Romanescu fusese rugat de un alt tânăr cu convingeri anticomuniste mai ferme decât el, care era deja fugar, să-i ducă o scrisoare la Cluj, asigurându-l că nu era nimic periculos. N-a fost deloc așa: Grigore a fost arestat când livra scrisoarea, căci destinatarul era filat de Securitate, așa că a fost condamnat la 2 ani de închisoare pentru… omisiune de denunț.
În închisoarea Pitești a cedat repede torturilor, trecând de partea deținuților-anchetatori care își torturau propriii colegi. Transferat ulterior la Gherla, a devenit unul dintre cei mai violenți călăi, fiind chiar condamnat la moarte. „A fost executat la 24 de ani. A murit, practic, din nimic”, zice istoricul. Iar ca el au fost mulți, mulți români…
Spre lămurire
Istoricii speră că expoziția, care va rămâne la Oradea până pe 9 februarie, va fi vizitată de cât mai mulți oameni și, mai ales, de tineri care nu știu ce a însemnat comunismul. „Vreau să scăpăm de ideea că a fost o idee bună, dar implementată prost, pentru că pare că nu ne-am lămurit ce a fost comunismul”, spune Maria.
La fel pledează și directorul Muzeului Țării Crișurilor, Gabriel Moisa (foto), subliniind că necesitatea corectei informări se simte mai ales în contextul actual al României. „Instalarea regimului comunist s-a făcut cu discursuri despre pace, liniște, cu promisiunea că totul va fi minunat. Și au urmat 45 de ani de «liniște» și «pace»”, zice istoricul, cu ironie, făcând o asemănare indirectă cu mesajul candidatului la prezidențiale Călin Georgescu.
După cum demonstrează expoziția despre închisoarea din Pitești, pacea comunistă a însemnat suferința unor tineri, iar cei care nu înțeleg istoria riscă să o trăiască și ei…
